Faceți căutări pe acest blog

joi, 1 aprilie 2010

Despre om şi el însuşi

-Alexandru Paleologu “N-am scris această carte cu dorinţa de a da lecţii, ci din sentimentul datoriei faţă de şansa de a fi fost, din miliarde de a nu fi fost. Acum, când se sfârşeşte o lume şi începe o alta”

-Imanuel Kant ”omul să devină valoarea supremă pentru om principiu respectului demnităţii umane”

Socrate a ales pedeapsa cu moartea pentru că nu ştia nimic despre moarte şi a vrut să o cunoască (nu ca persoană) crezând că murind va cunoaste acest fenomen.

A vrut să moara pentru că i-a socotit pe toţi semenii lui din acea vreme nedemni de o minte asa luminata că a lui.

si totodata a ştiut că în viitorul apropiat sau îndepartat se vor naşte alţii asemeni lui care să-i ducă munca mai departe, aceeaşi muncă stralucită

Ştia cu siguranţă că şi alţii vor fi că el şi pe viitor pentru că ştia că nu poate exista conştiinţă fară un "diamond" acea voce interioară care ii vorbea lui, care de fapt era tot el dar intr-un univers propriu care se petrecea în capul lui şi deci era că şi cum vorbea el cu el în lumea lui pură şi egală în sine însăşi.

În puritatea apsolută pe care o vedea Socrate cu el însuşi în care nu putea pătrunde nimeni pentru că nimeni nu era atat de pur.

El nu vroia nici pe departe să ii forţeze pe Atenieni să îi slujeasca “Diamondul” pentru că ştia că toţi au acest “diamond” dar unii Îl recunosc mai mult dar nu îl spun iar alţii mai puţin şi îl ignoră deci automat acceptă legile altora.

În această puritate a lui Socrate este oricine vrea să fie, chiar nu are nevoie nimeni de invitaţie în acel loc pentru că toţi suntem deja acolo, doar că unii încă nu vrem să vedem asta, sau să acceptăm aceasta.

El ştia că e doar o problemă de timp până când cineva işi va da seama.

Eu nu sunt primul care o vede sau care o recunoaşte sau care o spune sau care vrea să o facă publică.

Eu îmi asum acest risc fără să ştiu de existenţa altora că mine, dar sunt convins din toata fiinţa mea că toţi suntem la fel. Aşa că Socrate, aşa cum şi el era convins că nu poate exista fiinţa mai supremă decât omul care să-l venereze pe omnipotentul dumnezeu, pentru că simţim nevoia să mulţumim cuiva pentru înţelepciunea de care dam dovadă.

Pentru el “Diamondul” lui era intermediarul dintre el şi "Zeus" Dumnezeu pe vremea aia.

Pentru Socrate nu e important cum ii zice lui dumnezeu, ci ce reprezintă el pentru noi oamneii, pentru că suntem creaţia lui aşa cum şi fii şi ficele noastre sunt propria noastră creaţie care fară dumnezeu nu ar putea prinde viaţă nici fii noştrii şi nici ficele noastre.

Şi asa cum scrie în scriptură "Dumnezeu a creat omul dupa chipul şi asemanarea sa" asa cum dat este faptul că şi copiii noştrii seamană intrutotul cu noi la chip şi asemanare.

Iar când copii noştrii fac exact pe dos voinţei noastre inseamnă că noi nu vrem să facem că ei, ceea ce semnifică, că ei vor să evolueze iar noi nu-i lasăm, aşa cum s-a intamplat cu feciorul acelui pielar care s-a aruncat în bazinul cu chimicale al tatalui sau în care acesta argăseapieile pentru că acesta nu-i dadea libertatea de care avea atata nevoie şi după care tânjea atâta.

Facând acest mic rezumat eu văd în Socrate acelaşi om pe care îl văd în toţi semenii mei care seamană cu mine la infaţişare, va iubesc pe toţi în egală masură şi mă feresc de voi în aceeaşi egală masură pe cat de mult vă iubesc, de frică să nu ma omorâţi, iar această frică a mea de voi ma face mai puternic în gândire şi mai virtuos cu viaţa mea, mă face să imi doresc mai mult să trăiesc pentru voi decăt pentru mine, mă împinge să fac experimente fară precedent pe voi să vă pot fi de folos tot vouă fară să cer nimic în schimb şi nu îmi doresc nimic în schimb, dar nici nu aşi vrea să vreţi să nu vreau nimic, asa că trebuie să vreau ceva!

Vreau să traiesc folosindu-mă de tot ce imi puteţi oferii să pot trăii şi să ma lasaţi liber să gândesc pentru voi, să folosesc orice mijloace descoperite până în prezent pentru a putea descoperii altele noi, într-un cuvânt vreau să ma ajutaţi şi voi să fiu liber. Eliberându-mă de libertatea voastră voi caştiga libertatea mea care la urmă va devenii a voastră. în definitiv nu faceţi nimic pentru mine ci pentru voi inşivă pentru că voi sunteţi mulţi iar eu sunt unul singur.

Asta ar fi spus Socrate dacă la acea vreme l-ar fi putut inţelege cineva. precum şi dictonul "Mulţi văd puţini pricep". Socrate a fost tot timpul conştient că nimeni în acea vreme nu îl putea inţelege, şi nici azi mulţi nu îl inţeleg. Cu toate că nu am fost unul dintre discipolii lui nu ma plâng că nu îl inţeleg, dar mi-ar fi plăcut să vorbrsc cu el ca cu un sfătuitor.

Geniile se nasc şi mor din acelaşi motiv din care se naşte şi viaţa şi moare odată cu trecerea timpului. Eu am doar 28 de ani şi ma simt bătrân uitându-mă în jurul meu şi văzând câte stiu eu să fac şi alţii nu, cat de mult pot eu să gândesc şi alţii nu, de fapt ei doar nu vor aceste lucruri nu că ei nu ar putea.

Ce ar fi viaţa asta fără gândire, fără să gândim, şi dacă am gândii... ceea ce am gândii am vrea să transformăm în fapte, iar transformând în fapte gândurile noastre înseamnă că gândim, deci facem lucruri gândind, controlat de un intelect lãuntric care vine din noi, care ne sfatuieşte ce şi cum să facem, acel "Diamond" care suntem tot noi, prin care ne învãţãm pe noi înşine ce e bine şi ce e rău pentru că fără acest "Diamond" nu am crea legi, nu am crea imperii, nu am mai controla nimc şi acest “nimc necontrolat” se transformă în haos care ne va dispruge, prin concluzie ne vom distruge singuri, dar acea voce interioară nu ne dă voie să facem asta oricât de greu ne-ar fi.

Orice individ în parte, nu se poate sinucide atâta timp cat el nu suferă de o boală cerebrală care derivă în urma unei suferinţe sufleteşti, a unei decepţii majore, de cele mai multe ori oamenii se sinucid din dragoste, deci nu ne putem face rau singuri, prin concluzie nici altor semeni nu le putem face rău, deci ii ajutăm pe alţii că să ne fie tot noua bine prin urmare fie că vrem fie că nu trebuie să ii ajutăm pe alţii la fel de mult cum ne-am ajuta pe noi inşine pentru ca în final să ne fie tot noua bine, şi de aici ia naştere ceea ce noi numim recunoştinţă şi respect. (vreau să cred că nu mai e nevoie să mai explic şi restul pentru că v-aşi plictisi, cred că sunteţi capabili şi singuri să va daţi seama continuarea ideilor mele pentru că sunt că şi ale voastre, cunoasteţi deja toate celelalte aptitudini umane şi vă daţi seama acuma de unde vin şi cum au luat naştere toate.)

Cateodata nu imi vine să scriu nimic şi să va las osândiţi în aceeasi osândă în care va lăsat Socrate, dar o fac din 2 motive: 1 Din datoria mea de om faţă de voi oamenii asemeni mie, şi 2 pentru că vreau să cred că timpul acordat acestei pedepse a luat sfarsit, să fiu mai explicit cu punctul 2, să zicem că omenirea a inţeles incapacitatea ei de a gândi de una singuăa şi de a da voie şi altora să o ajute pentru că acuma are legi foarte stabile şi chiar condamnabile aproape pentru orice(în fond nu are nimic) iar individul care face asta nu este rău intenţionat şi chiar vrea să o ajute atât cat ii permite omenirea şi voia ei să fie ajutată. Cred că v-aţi dat seama că pentru mine să traiesc de unu singur mi-ar fi deajuns, dar ca şi Socrate aşi fi fericit doar pe jumătate, o fericire proprie care nu o pot impartăşii cu nimeni, deci inexistentă în real şi existentă doar pentru mine.

Pe cei ce ma considera în alt fel decât pe ei inşişi, care cred că cel puţin jignesc persoana lor ii rog să ţina aceasta ca pe un secret al lor cu mine şi să mi-o împartasească personal pentru ai lamurii peîndelete, pentru că scopul meu nu este altul decat să fac să vă vedeţi aşa cum sunteţi voi, aşa cum spune şi Socrate "sa va cunoasteţi singuri pe voi înşivã" in alta formă de idei “iubeşteţi aproapele ca pe tine însuţi” eu asta fac, ca toţi ceilalţi asemeni mie. Orice altceva rău ar fi de prisos sau chiar mai rău. Dar dacă am gresit prin mintea mea... rog pe acei ce au puterea de pricepere mai mare ca a mea să mă inveţe cum să gândesc bine. Asi vrea să fiu chiar şi cobai de laborator dacă cineva ar putea să imi demonstreze că nu gândesc bine şi în folosul omenirii, şi să-mi demonstreze mie personal că n-am dreptate.

Frumuseţea şi inexplicabilul explicat chiar prin tine

Frumuseţea intotdeauna este interioara, se manifestă prin inteligenţă şi perfecţiune.

Femeilor le place ca cineva sa aivă majoritatea timpului nevoie de ele. De aceea şi ideea de a sta la cratiţă pentru că ele cred că sunt interesante prin ceea ce fac, de fapt se folosesc singure impotriva voinţei lor de a fi utile la ceva, sau nu chiar inutile.(ma rog... asta se întâmplă în căsnicie). Nu simt plăcere atunci când fac ele ceva, ci mândrie pentru ceea ce fac. Superioritatea dă dovadă de putere, iar puterea asupreşte.

Femeile frumoase aduc întotdeauna probleme!

De ce trebuie un bărbat sa menţină relaţia la un egal? Oare nu e mai deştept? De ce e mai deştept? Oare e mai sentimental?

De ce iubeşte mai intens ca o femeie? Pentru că simte sentimentele mai profund? Pentru că are prostul obicei să alinte tot ce iubeşte?

Ce este alintarea?

Cuvinte frumoase in raport cu politeţea care o moşteneşte din educaţia care o are mai mult sau mai puţin! Oare conteaza daca e ţăran, sau baiat de oraş, sau baiat de baiat? Oare nu are şi el un suflet?

Mila e un sentiment sau o nevoie?

Sufletul chiar exista?

Ne ofticăm toţi când plângem sau ne pare rău? De ce plangem ... ?

Oare viaţa e mai importantă decat moartea ?

Dupa moarte exista viaţă ? (eu asi vrea sa nu mai existe) dar ce mai contează ... Important e ca ne reâncarnăm si traim aceeasi viaţă mizeră fara bucuri si speranţe.

Soarta e o speranţă care e aşteptată din clipa naşteri si care vine de fiecare dată o dată cu moartea.

Oare a existat vreodată epoca de piatra ? de ce suntem aici ? de ce toţi ? de ce mai puţini ? de ce e pamântul asa mic ? de ce e deajuns pentru toţi si de ce pentru unii mai mult pentru alţi mai puţin ? de ce ? J

Oare eu sunt real? în alt spaţiu şi timp o să fiu altfel? O sa fiu mai fericit? Sau poate mai ne fericit ? oricum mai rau nu se poate.

de ce mi se spune ca sunt urât ? Poate chiar sunt ... poate nu e asa rau in comparaţie cu alţii dar ce au facut alţi ca sa merit eu comparaţia cu ei ? oare frumuseţea este cheia ce deschide porţile dragostei ? ar fi bine sa nu fie asa!

De ce oare imi doresc sa nu mai fiu câteodata, de ce ar fi mai bine daca nu asi mai fi ? pentru ce trăim ?

Stau nopţile si plang fara lacrimi, imi e dor de un suflet inexistent pe care nu il voi avea niciodata pentru ca n-a existat vreodată, care sa mă încălzeasca sufleteşte dar caldura nu are pe cine gasii pentru ca sufletul meu e pierdut.

Am aflat in mine fiinţa aceea care arată bine la suprafaţă dar pe dinăuntru e putredă.

Omul îşi doreşte întotdeauna ce nu are, de fapt îşi doreşte posibilitatea de a alege. Daca se frige de mai multe ori îşi doreste orice i se oferă chiar daca îi place sau nu macar nu mai are mustrări de conştiinţă.

De ce suntem sortiţi cu toţi la iubire acest lucru imperfect care are nevoie de multe îmbunătăţiri ?

De fapt iubirea este un viciu. Inevitabil ne îndrăgostim încă de la vârste foarte fragede si nu realizam cursul vieţii.

Înţelegerea e tot ce poate fi mai frumos in viaţa unui om.

Cu ce am greşit sa simt cruzimea unei fiinţe care m-a marcat pe viaţă ? oare o sa mai simt vreodată, oare mi-a ajuns ?

Oare când n-o să mai sufăr ? Oare stie cineva ce e în sufletul meu, oare chiar îi pasă cuiva de mine ? nu pot să îmi dau seama .

Abia acum îmţeleg ce inseamnă o operaţie pe suflet deschis. Tare aiurea sa pui sufletul pe tava şi să-l oferi cadou cuiva care îl calcă în picioare si doare atât de tare şi plâng şi mă întreb de ce, pentru ce am facut atâtea sa fiu rasplătit in halul asta haotic şi murdar de ce nu mai am chef de viaţă pentru ce nu mă mai satisface nimica de ce nu sunt oameni corecţi ? Ce caut eu în jungla asta ? Ce am facut asa rau sa merit lucrul asta ?

Poate ca o viaţă de copil ce se putea naşte in această lume nedreaptă m-a făcut sa simt ce înseamnă sa fi o singură dată incorect cu mine însumi. Poate ca nu eram pregătit să il cresc, nu eram sigur că am unde să îl cresc, vîrsta oare era asa de importantă? Cu ce a greşit el ca sa nu se nască? De ce ei nu întreabă dacă ar trebuii să se nască sau nu! Dacă ar vrea sa se nasca sau nu? De ce ?

Oare dumnezeu ne place ? sau există măcar ? cît de crud e destinul ... niciodată nu sti ce vei face .

Idei Filozofice: şi un strop de dorinţă

Idei Filozofice: şi un strop de dorinţă

*Orice creatură are dreptul la viaţă atât timp cat viaţa ei este justă

*Muză există în orice poate fi interpretat într-un mod folositor tuturor.

*Ca orice alt gânditor singura mea potenţa este gândirea, oricine poate sa gandeasca pentru sine insasi dar nu toti gandim pentru ceilalţi

*orice fiinţă inteligentă merită atenţia celorlalţi convieţuitori să se poată exprima liberă în cuget si simţiri pentru a se putea exprima liber pentru că noi ceilalţi să culegem roadele de pe urma ei si să nu facem imprudenţa sa facem un rau nouă inşine "omorând" prematur poate un geniu neinţeles sau poate ceva ce ar putea fi analizat de cei care pricep ce nu vor sa priceapa alţii din pricină că nu pot, nu ca n-ar vrea să priceapă, Pentru ştiinţă ar fi un pas mic, dar pentru omenire ar fi un pas un pic mai mare. Aşa cum Socrate a judecat ‘‘femeia frumoasă din atena’’ cum că ea ar trebuii să aprecieze faptul că e admirată si frumuseţea ei e purtată pe buzele tuturora spre lauda ei pentru că ea are de câştigat, nu muţimea, pentru că mulţimea rămâne doar cu amintirea vie a fiinţei ei dar mulţimea nu castiga nimic faţă de ea care primeste toate laudele, deci Socrate are dreptate pentru că judecata lui este justă, deci adevărată.

*Orice lucru care este simplu de făcut este simplu pentru că sigur a fost făcut un lucru mult mai greu de făcut alta data, deci categoric o acţiune este înlesnită de alta, deci nimic nu este greu atata timp cat există ceva mai greu decat ceva usor de făcut.

*Viciile sunt mai puternice decat voinţa dacă nevoia fizică este câtuşi de mică.

*Potenţa de a face bine este inlaturata de usurinta cu care putem sa facem rau, deci e mai lesne sa faci rau decat bine, Deci orice om fara ambitie, constiinţa, dorinta de a face bine etc... nu poate face bine deoarece e mai usor sa faca rau altora si sa-i fie decat lui bine pentru că atata timp cat trupului sau ii este bine aşa nu gãseste ratiunea de a se straduii pentru cei din jur, noi numim aceste elemente paraziti.

*Eu sper nu sa elimin rautatea din oameni dar magar sa-i fac sa vada ce isi fac ei insusi lor insile pentru că în final omul este creat sa lase ceva în urma lui oricat de mic dar cu insemnatate: mica, mare nu are importanta.

*stiu ca unora poate nu le e pe plac ideile mele dar ma simt nevoit sa intreb de ce? oare se simt aşa dar adevârul doare? nu vreau sa fiu ironic dar aşa cum am vrut eu sa sufar cum n-a suferit nimeni stiu ca toti pot suferii la fel pentru că se poate, sacrificandu-ma pe sine cred ca nu e nevoie sa se mai sacrifice si altii ci doar sa incerce sa inteleaga ce inca nu au inteles, nu acuma ci în timp pentru că totul se intampla în timp oricat de scurt sau lung ar fi timpul necesar, cum spunea si eminescu Cat timp i-a trebuit luminii sa ne ajunga adica de cat timp a fost nevoie ca acelasi om neandertal fara gandire dar cu acelasi intelect ca în ziua de azi i-a trebuit nu numai timp ci generatii sa ajungem unde ne aflam azi cu tot ce am descoperit pe acest pamant care l-am sacrificat distrugandu-l pe el si nu pe noi cum ar fi trebuit pentru că tera e doar una dar noi suntem multi, deci de aceea dorim sa fim mai ecologisti cu energia pe care o consumam polluind aerul, copacii materia care ne dă viaţa pentru că omenirea a inteles pana la urma singura nevoia de a supravietuii si incearca singura sa inlature factorul care o poate distruge pentru că viaţa e mai importanta ca orice.

*Socrate a incercat sa gaseasca adevârul despre zei, el nu stia dacă natura i-a creat pe zei sau zeii au creat natura. Eu cred ca acea din noi care ia nastere odata cu noi pe care o auzim mereu cu vocea noastră inainte ca noi sa rostim ceea ce noi zicem ca noi gandim ceea ce defapt aşa este el credea ca aceasta este diamondul lui cu care se sfatuia, de fapt pentru el acela era un zeu, dar ii apartinea lui, dar zeii sunt nemuritori aşa ca noi i-am redus odata cu stiinta dar fara aceasta voce launtrica care noi o numim dumnezeu care există si aşa trebuie sa existe ca un dumnezeu al tuturor si sa fie unul singur ca si noi de altfel sa existe pentru toti pentru că toţi de fapt gandim ca unul deci nu natura i-a creat pe zei ci omul. Si am sa explic ce a făcut Moise ca să fiu mai bine inteles:
Cele 10 porunci sunt de fapt 1 şi aceea fiind cea dintai adica "Sã nu ai alti dumnezei inafara de mine" asta ar insemna ca dumnezeu e gelos luandu-ne dreptul de a gandi altfel decat vrea el ar putea spune unii, dar adevărul este altul, adevărul este acesta: avand alti dumnezei inseamna ca te injoseşti în faţa lor iar noi stim ca omul este suprema care de la nastere este egala cu toti oamenii de pe pamant, deci aceasta porunca este de fapt o insusire, adica dumnezeu esti tu pentru tine si prin tine poţi sa-i faci pe alţii sa faca mai mult bine decat rau (celelalte 9 porunci) pentru că daca ai ucide pe altcineva ar fi ca si cum te-ai ucide pe tine (aşa cum ne spine mama nu indrepta cutitul spre tine ca iţi omori ingerasul) dar ce esti tu pentru parintii tai cand esti mic? nu un ingerasi? deci omorandu-l pe altul e ca si cum te-ai omora pe sine, omorandu-l pe altul e ca si cum i-ai lua dreptul de a mai crede în dumnezeul lui care e si al tau si chiar ai putea fi tu în locul lui si nu ar fi bine daca altcineva te-ar omora pe tine, daca altcineva te-ar insela pe tine, te-ar fura, ar ravni la bunul tau si la familia ta, daca te-ar manipula aşa cum suntem capabili noi sa manipulam pe altii pentru bunastarea si desfatarera proprie aşa ar putea altii sa o faca cu noi pentru că nu le sta în putere sa se opuna din diverse motive sau poate pentru că si ei ca si mine dau prea multa crezare vorbelor dulci spuse de "sarpele desertaciunii" care ai putea fi tu sau oricare altul dar nimanui nu-i plac aceste conotatii malefice pentru că lumea mereu a respins aceste elemente negative din societate si le-a eliminat în numele domnului în vremea inchizitiei, lucru bun pentru unii dar ramas în istorie ca un lucru rau si aşa e dar un foarte bun exemplu în vremea noastră pentru acele vremuri ca acuma sa ne dam seama si sa ne punem un pic în acel timp, daca cineva ar vrea sa omoare pe altcineva atunci ar fi nevoie sa spuna doar acela e un vrajitor sau o vrajitoare si aşa mai departe de aici puteţi deduce singuri cat de mult greşiti sau cat de mult am dreptate sau nu...
*Asi vrea ca toata aceasta lume sa fie mai buna si mai mult sa ne iubim decat sa ne uram noi între noi ca semeni aşa cum a spus si Papa Ioan Paul al 2-lea "folositi 2 arme ADEVÂRUL si Iubirea" cu aceste doua arme nu ar mai exista raul pe pamant, aceasta stiinta a lui e mult prea mare iar el a avut potenta sa o inteleaga si a limitato în atat de putine vorbe menita sa o inteleaga doar aceea care merita sa o inteleaga, eu cred ca toti meritam aceasta si mai cred ca aceasta a fost si dorinta lui dar si eu aşa ca si el ma tem sa nu fie prost inteleaşa si folosita impotriva mea. Asi mai vrea sa avem puterea sa ne laşam condusi cu voia noastră de conducatorii care au puterea sa o faca pentru că unii dintre noi au puterea doar sa gandeasca si ar trebuii folositi de cei ce pot conduce bine o lume fara minciuna, si fara vicii sau vanitati ascunse, o lume curata nu imaculata o lume de acceptitudine si toleranta atat cat este necesar nu mai mult decat trebuie, o lume în care ar trebuii ereditata prin separatism dorinta unora de a se manifesta neadecvat societatii, nu prin condamnari, pentru că izolarea face mintea mai indarjita spre razbunare, dar separatismul o face sa tanjeasca dupa ce a pierdut ce avea de drept odata, intradevar incadrarea din nou în societate cere de la sine necesitatea unui examen psihologic de catre persoanele care poseda aceasta potenta de elaborare, nu ca ar fi mai buni ca cei ce ii examineaza ci pentru că sunt mai corecti.
*Ar trebuii ca oricine se naste sa profite de tot ce am descoperit si sa tinda spre un singur lucru sau mai multe dupa puterea de pricepere a fiecaruia pentru că aşa micile genii ca mozart s ia nastere si sa ne indreptam cu pasi rapizi spre un nou inceput si sa laşam în urma tot ce ne-a lipsit vreodata, eu cred ca sunt resurse atata timp cat altii au masini luxoase si altii mor de foame, exemple sunt cu miile.
*Aceste hârtii valorice ar putea sa nu mai existe daca acceptăm sa fim condusi de cei ce iubesc adevărul si oamenii mai mult ca pe ei insisi si sa le aratam aprecierea noastră pentru că ne fac viaţa mai buna si nu sa cinstim cu isteria noastră de bucurie si extaz pe o vedeta care în viaţa ei de zi cu zi nu seamana nici pe departe cu cea a unei persoane educate, morale, respectuase etc... dc sa ne inchinam unei vedete si sa o aclamam cu toţii în delar cand în realitate poate nu e mai buna decat smecherii din ghetouri care nu sunt capabili sa faca mai mult decat sa iti ia banii cu forta pentru simplu fapt ca pot. în acest punct Lumea e un pic nedreapta dar si ei ca si noi au dreptul la viaţa si ei trebuie sa se bucure de viaţa, si ei ca si noi au aceleasi nevoi fizice psihice sau fizionomice, nu e vina lor ca s-au nascut acolo si nici a celor care ii educa sa vada viaţa aşa cum o vad ei, o fac pentru că nu stiu altfel, stiu ca nu accepta alta idee pentru că e mai simplu aşa cum fac ei, izolandu-i nu le facem decat un bine pentru că în puscarie e mai bine ca acaşa pentru acesti oameni deci nu facem nimica sa ii facem mai buni, din contra ii incurajam sa faca aşa cum fac în continuare si aşa nastem monstrii pentru că ce nu ne omoara ne intareste, deci noi ii facem mai rai decat pot ei sa fie, ii invaţam pana si cum sa faca laşandu-i liberi unii langa altii sa-si impartaseasca verbal în izolare faptele si potentele lor, experienta lor care pentru noi cei cu educatie acestea sunt: furturi, crime, toate cele 9 porunci +una, care eu le-am explicat dc e bine sa le urmam ei le percep invers pentru că pentru ei acest rau de fapt e bine si noi nu le aratam decat ca au dreptate, iar creierului nu ii trebuie altceva decat sa aiba dreptate si tot ce e rau pentru altii dar pentru el e bun daca are ocazia sa o faca o face fara sa ezite, deci "hai sa nu laşam ca acest fenomen sa ia amploare pentru că ne facem rau noua prin noi inşine continuand aşa. Eu sunt constient ca toate institutiile statului in te pana acum sunt bune si nu vreau sa necinstesc nici macar una, dar hai sa nu mai judecam omul prin prisma tolerantei sau sa ingaduiim ca altii sa se foloseasca de tolerannta noastră, eu stiu ca ce gandesc eu pentru societate e foarte greu si costisitor dar cu rabdare si pricepere care sunt cele 2 virtuti cele mai puternice ale omului pe care le posedam inca de la nastere ca pe niste instincte pentru că în fiecare moment ne lovim de aceste 2 virtuti si le stapanim toti în egala masura numai de aici ar fi trebuit sa ne dam seama ce avem de făcut, dar suntem prea ocupati cu agoniseala acelor hârtii fara de care nu mai putem sa traim care si ele la fel ca toate celelalte nevoi sunt juste dar totul ca si viaţa pe care o traim ar trebuii sa aiva un pret just, acelasi la fiecare obiect acelasi la fiecare broboana de sudoare aceeasi egalitate libertate si fraternitate oriunde si oricui care o ofera cu buna stiinta de placere si nu de nevoie. în acel moment am putea sa ne iubim aproapele ca pe noi inşine, abia atunci am putea sa intelegem tot ce nu am inteles pana atunci etc...
*Imi pare rau pentru cei ca isi traiesc viaţa ocupandu-si mintea doar cu griji atat de mult cat si pentru cei care fac risipa si nu invaţ animic din propria lor gresala faţa de semenii lor mai saraci ca ei. Aşa cu suntem toti o apa si-un pamant aşa ar trebuii sa ne si traim viaţa.
*Am sa dau un exemplu sa fiu un pic mai bine inteles la ideea de mai sus:
De acolo de unde vin eu este un obicei ca peste tot de altfel sa se arunce cu bani pe lautari (pentru mine e o sfidare faţã de acei lautari care accepta acest gest urat la fel cum pentru altii ar insemna aceasta un fel de vanzare adica , cam atata face acel om un scuipat pe post de adeziv care sta drept marturie si care il poarta drept coroana dupa acea bancnota lipita de fruntea sa plina de sudoare ape care o daruieste spre desfatarea ascultatorilor sai, adica isi castiga existenta nimic de zis dar i se ofera existenta într-un mod batjocoritor, eu unu nu asi accepta aşa ceva, dar se pare ca pentru ei acest gest de dispret total este egal cu un fel de faima).Presupunem ca o persoana care are o familie de intretinut acaşa dupa orele de munca care si el la randul lui plateste aceste bancnote cu sange si sudoare ca noi toti de altfel se duce intrun local de acest gen unde se obisnuieste ca dupa o anumita ora în general imediat dupa sfarsitul orelor obisnuite de munca sa isi faca aparitia acesti aşa zisi lautari si sa isi inceapa si ei munca si sa se intample fenomenul care l-am amintit mai sus. Omul nostru se relaxeaza linistit si isi calculeaza minutios consumatia lui modesta pe care si-o poate permite dupa ce isi calculeaza monetar mai intai prioritatile de acaşa, adica putinul lui surplus il considera un colt de rai un pic de desfatare, si hai sa dam si o suma de 10 euro sa zicem pentru o bere un suc sau orice în banii astia. în acest timp apar lautarii si un grup de tineri fara ocupatie care si ei se desfata ca si el si totul e ok pana cand unul sau mai multi dintre acesti tineri sau chiar toti incep sa arunce cu bani pe lautari iar acesti bani în privirea omului se scurg precum anii lui de munca, în cateva minute acesti tineri aparent fara viitor cheltuie o mica avere iar acel om se uita si numara cu gandul anii lui de munca cum se duc într-un fel din mana acestor tineri prin gesturi lipsite de sens spre lautarii care le sticlesc ochii la vazul acestor hârtiistiind ca dupa ce termina cantecul ei vor face curat imprejurul lor adunand hârtiile. Dar ce se petrece oare în sufletul acelui om care chiar munceste si isi castiga painea foarte greu? v-asi laşa pe voi sa ganditi ca sa par un pic inteligent dar vreau sa va impartasesc ce asi simti eu! IIn primul rand o stare de panica vre-o 10 secunde crezand ca e de la ce consum dar dupa acele 10 secunde îmi dau seama ca nu visez si sunt într-o cruda realitate care se petrece în faţ aochilor mei iar eu sunt neputincios în faţa lor, stiind ca sunt coplesit numeric dar mai ales nu le pot spune ca gresesc atat ei cat si lautarii, deci cu totii am gresii daca eu asi vorbi pentru că în libertatea lor nu ii las pe ei sa faca ce vor cu banii lor iar lautarilor ar parea ca le-asi lua dreptul de asi face meseria si asi risca sa fiu dat afara în suturi, maltratat sau poete chiar mai rau, daca acolo salasluieste vanitatea, deci cea mai inteleapta idee e s alas lucrurile aşa si sa ma consolez cu ideea ca poate vreodata o sa îmi fie bine si mie si munca mea nu e în zadar, sa ma gandesc la caşa mea familie si copiii, dar mi-ar ramane un gust amar si nu asi mai calca în veci acolo sau în orice alta parte în care asi sti ca se procedeaza la fel. Si iata cum influenta altora se rasfrange asupra mea incoltindu-mi si mie ganduri negre"ma cum fac astia de au ataţia bani, ca daca isi permit sa faca asta inseamna ca mai au mai mult deatat" si unde ma trezesc? Afara din local cand iau prima gura de aer proaspat si ganduriole nune ma invadeaza si îmi soptesc " esti mult mai bun ca ei, poţi mult mai mult ca ei, tu ai ceva ce ei nu vor avea, ai caşa ta, familia ta, te poti distra si aşa dar mai frumos e cum faci tu, si aşa îmi apare zambetul pe buze si ma gandesc cu dispreţ ce-i drept si vad adevârul care vi l-am impartasit mai sus despre ei toti, si în toate astea eu sunt mai bun ca ei si nu vreau în nici un chip sa calc stramb în faţa lui dumnezeu , a mea si chiar în faţa semenilor mei dand si eu un exemplu rau faţa de ai mei rascand sa ma desconsidere si sa gandeasca al fel cum am gandit eu despre toti acei de la care am plecat, dar în acelasi timp am si o parere de rau pentru aceaia de la care am plecat ca puteam sa fac ceva pentru ei sa-i fac mai buni dar n.am făcut-o pentru că m-am temut. Dar pentru mea a fost mai bine aşa pentru că nu am făcut nici rau nici bine si doar am luat aminte si am luat invataturi din asta. Aşa dragi mei ar trebuii sa faceti si voi în lumea asta plina de mizerii si gunoaie care ne inconjoara, dar aşa cum gunoaiele pot fi reciclate acesti oameni faţa de care m-asi simti prost faţa de ei daca aceasta pilda sa-i zicem ar fi reala si ei pot fi nu reciclati dar educati sa isi recicleze singuri si prin ei insisi sa doreasca sa nu mai fie aşa pentru că ei insisi sa-si dea seama ca e greşit aşa si sa fie laşaţi si chiar ajutati sa poata sa fie capabili prin propriile lor forte sa se indrepte si nu fortat, eu cred ca e posibil, si mi-ar face placere sa isi dea seama ca pretul care il platesc acum sau care l-au platit e just pentru aceasta cunoastere si nu mie sau lautarilor pentru că acele hârtii cand ei vor intelege nu vor mai fi nici macar la lautari, vor fi demult pierdute printre alte bancnote deci irecuperabile, dar sa gandeasca ca în viaţa asta totul are un pret, iar daca acela a fost pretul atunci inseamna ca pretul e just indiferent de cum e el platit, dar totusi s-au ales cu ceva pe viaţa, intelepciunea si bunastarea, pacea în sine cu propria lui , iar dupeaceia isi va auzi si el gandurile ca mine si ca noi toti, dar pana atunci va fi condus doar de propriile lui dorinte ca dupa un ghid inventat de altii, care de fapt e doar o amagire. Ar fi putut profita ei sau alti asemeni lor cu care viaţa a fost nedreapta cum ar fi copii abandonati, ar fi putut face o donatie la o caşa de copii si sa cheme si pe acei lautari sa se bucure si acei copii de ei fie doar pentru prima si poate ultima data în viaţa pentru acei copii cand vad un spectacol de acel gen. Credetima acei lautari canta si pe mai puţin si le-ar face si lor placere zambetele, veselia si bucuria copiilor si multumirea lor sufleteasca ca se afla în mijlocul a atator suflete pure care singura lor vina e ca s-au nascut si ca ii poate face fericiti pe aceii copii fie macar si pentru o clipa mai mullt decat simpla bucurie cu care s-au obisnuit deja de a strange banii aruncati pe jos de catre acesti copii nerecunoscatori faţa de sudoarea parintilor lor cu care au câştigat acei bani aruncati în cateva momente de fii lor iresponsabili de care se fac indirect raspunzatori pentru faptrle iresponsabile si lipsite de judecata ale copiilor lor fara ca ei sa stie vreodata ce fac copii lor pentru că acesti copii stiu ca nu fac un lucru util si ca parinti lor s-ar supara foarte tare si nu fara motiv pe ei iar ei nu vor sa iaşa din tabloul copilului model în care au pozat pana atunci.
Eu cred ca inlauntrul nostru platim faţa de noi fiecare clipa care trece din viaţa noastră cu sange si sudoare chiar daca fizic nu se intampla, la un nivel mental sti, constientizam si simtim cu sufletul tot ce e bun si rau si stim curat adevarur aşa cum e el si nu altfel, doar ca nu avem putearea sa il si gandim, sa-l stim cu mintea si nu cu constiinta.
Nu poate nimeni sa ne insele fara ca noi sa nu constientizam dinainte ce vrea sa faca cel care vrea sa ne insele dar totusi ne laşam inselati. Unii dintre noi cum sunt eu sa vada pana unde poate sa duca aceasta, iar altii în ideea ca poate ei la randul lor sa intoarca situatia în favoarea lor, dar toti stim cand sa spunem STOP, pana aici, aşa nu se mai poate. Ia pentru altii doar îmi pare rau pentru că nu e nimeni langa ei sa le spuna sau sa ii inveţe ca daca fac aşa... nu o sa fie bine dar sa le si explice de ce, sa le cladeasca un scop o tinta care ar trebuii sa dea randament 100% si nu sa se lase prada acelora care eu ii numesc paraziti atata timp cat ei sunt paraziti.
*De mic copil am vrut sa fiu mai bun ca altii si dupa ce descopar tot sa le impartasesc stiinta mea nu pentru a primi laude ci pentru ai face mai buni cu ei insisi pentru că merita. Poate eu chiar am un dar desi inca nu mi-a spus-o nimeni dar nici nu mi-o doresc, nu vreau sa par mai bun ca filosofii si nici sa ii sfidez, dar cred ca aşa cum ei eu putut sa dezlege firele gandirii si sa lase în urma lor ceva dc si eu la randul meu sa nu fac asta? Eu nu cred în reincarnare si nu imbratisez moartea ca pe o evadare din cercul ce nu ma intelege, lumea e mare si plina de vointe care ar trebuii macar sa ia aminte si nu sa faca ce spun eu. Eu nu sunt nici pe departe pastorul sau propovaduitorul sau orice de genul eu doar gandesc ceea ce altii n-au putearea sa o faca si o fac eu pentru ei, aşa cum mama mea face pentru mine ceva atat de supra omenesc "Ma iubeste". Scriind aceasta îmi vin lacrimi în ochi si simt cum nu o merit dar stiu ca orice asi face eu ea ma sustine si ma si intelege atat cat poate ea dar stiu ca doar pentru mine munceste, dar cum pot eu sa rasplatesc aceasta munca daca nu aşa? cum pot sa fiu mai bun cu ea daca nu în felul asta? cum sa îmi port crusea sau sa îmi infrunt destinul daca esista unul daca nu aşa? cu poate orice om sa dea tot ce e mai bun din el daca nu face lucrul la care se pricepe cel mai bine? cum altfel daca nu aşa?
*Toata stiinta mea si viaţa mea nu îmi apartine mie si nici altcuiva, ne nastem pentru că trebuie, intradevar cateodata chiar prea necontrolat (4 copii este deja prea mult pentru o singura mama) dar viaţa noastră nu e a noastră dar ne apartine, pentru că daca nu ar fi aşa inseamna ca l-am nega pe dumnezeu, fara de care nu am putea traii chiar daca ar fi acea voce a noastră din capul si din mintea noastră, drept dovada sta aceasta ca dumnezeu e în tot si-n toate, pentru că fara el ar fi un haos, fara acel ceva atotputernic, mai puternic ca natura dar care nu se poate importivi naturii, care pentru noi ingaduie naturii sa se dezlantuie uneori chiar daca asta face rau, noi zicem ca e de la dumnezeu, si aşa e pentru că aşa trebuie sa fie pentru că altfel libertatea ar fi prost inteleaşa si am deschide niste bariere ale gandirii pe care nici macar noi inşine oricat de buni am fi nu le-am mai putea stapanii si deci nu ar fi just sa traim fara dumnezeu pentru că aceasta frica de dumnezeu, frica în sine ne face sa gandim, sa fim mai buni în nadejdea ca dumnezeu ne va ajuta si chiar ne ajuta fara sa-l vedem fara sa-l simtim, pentru că dumnezeu e în tot si în toate, în fiecare particula cu sau fara viaţa el e acolo si nimic nu-l poate face sa dispara oricat de mult si-ar dorii unii, oricat de mult l-ar renega altii, oricat de mult l-ar dorii unii si oricat de mult l-ar lauda altii... Dumnezeu trebuie doar priceput nu perceput el trebuie sa existe doar în gandire pentru noi nu trebuie sa fie fizic pentru că atunci vom vrea sa il distrugem iar aceasta ar insemna sa ne distrugem pe noi inşine. Elevul niciodata nu isi intrece maestrul ci maestrul se laşa depasit pentru că elevul sa-i duca munca mai departe. Deci creatorul nu poate fi invins pentru că el este omnipotent si chiar daca l-am distruge fizic el tot ar exista cel puţin în memoria noastră, dar distrugandul tot va exista haos, si oricum am face to cu el va trebuii sa traim pentru că în clipa în care va murii dumnezeu pentru noi oamenii la nivel de cunostinta noi inşine vom inventa altul la fel de bun nici decum mai bun, deci va fi acelasi aşa ca oricat ar zice unii ca nu există el există si oricum am da-o noi tot la el ne intoarcem pentru că aşa cum am invatat el e atotputernic si atotcunoscator si prin el stim toate cate sunt în ce în aer si pe pamant, si fiecare dintre noi ar trebuii sa il respectam cel putin atat cat merita, si merita mult mai mult dar eu nu cred ca dumnezeu vrea atatea ofrande cate se pretind de catre ilustrii lui supusi, si cred ca si acestia ar putea sa traiasca si cu mai putin, aşa cum spune si scriptura "nu luati numele Domnului în deradere", dar nimeni nu greseste cerand sau pretinzand ceva în numele domnului, aşa cum si cersetorii traiesc din mila Domnului aşa si ilustri lui pastori traiesc din mila enoriasilor care de fapt aceasta mila este gratitudinea lor faţa de dumnezeu, metoda mai simpla si mai usoara prin care isi arata ei recunostinta faţa de dumnezeu si este bine, si cei care isi insusesc pe drept sau pe nedrept ofrandele aduse domnului în numele lui nu fac rau folosindu-se de ele în scopuri personale pentru că pana la urma tot sunt obligati sa faca cunoscut povetele domnului fie ca vor sa ca nu vor si deci tot un bine este pentru că prin acel corp plin de desertaciune ar spune unii tot graiul domnului se aude , si deci tot aia e daca iau mai mult sau mai putin, dar fata de oameni ar trebuii sa fie mai retinuti cu exemple negative si sa arate mai mult respect faţa de cei care ii intretin, faţa de oameni, sa dea exemple pozitive ca lumea sa poata trage invaţaminte din aceasta sa stie pe ce dau banii, altfel numele domnului este luat si de enoriasii acestora în deradere pentru că nu au de la cine lua exemplu. Asta se intampla în trecut acum cţiva ani acum este cert ca se intampla cel puţin mai cu perdea, mai ferit, ceea ce e bine si ma bucura asta de aceea o spun pentru că este un subiect delicat si foarte fragil care se sparge repede, dar si acel om care a dat în judecata pe Dumnezeu si a câştigat, nu oamenii i-au dat dreptate di Dumnezeu i-a dat dreptate prin oameni pentru că acel om avea dreptate, si deci a fost inselat de semenii lui care au dat vina pe Dumnezeu, deci tot Dumnezeu a indreptat raul făcut de oameni prin ei insisi. de aici nu putem trage decat o concluzie "tot raul spre bine" atat de multe cuvinte în doar 4
*imi pare rau ca nu sunt mai frumos ci doar mai bun
*imi pare rau ca nu sunt mai placut ci doar mai doct
*imi poare rau ca eu sunt cel ce zice acestea si nu altul dar cineva trebuie sa le zica cel putin de dragul de a nu fi undeva uitate într-o minte si inchise pentru totdeauna, poate e ceva bun în asta, poate cineva care are puterea sa o faca candva o va face.
*imi pare rau ca n-am puterea sa-i transform pentru o luna pe toţi aşa cum asi vrea eu iar daca nu asi gandii bine sa accept ca am greşit iar ceilalţi sa ma uite.
*imi pare rau ca nu pot fi mai bun decat acum dar sper sa fiu mai bun de atat pe viitor si sa pot daruii cu placere toata stiinta mea pentru că nu îmi apartine mie ci lumii intregi, si toti ar trebuii sa stim acestea deoarece toti aratam la fel pe interior, gandim la fel, mancam la fel facem chiar totul la fel. Deci hai sa nu fim altfel.

binele şi răul

Binele şi răul nu există

Există doar voinţa de a face bine sau rău, restul se află in total şi profund echilibru

De exemplu : Dacă noi oamenii nu facem nimic murim cu siguranţă .

Dar daca voinţa noastra e de a face bine inseamna că noi am creat binele.

Dar daca intentia noastra e de a face rău înseamna că noi am creat şi raul.

In concluzie există doar voinţa .

Asa cum leii vaneaza decât pe cei slabi in turmă inseamna că fac un rău prin a ucide un alt animal dar face un bine turmei ptr a o lăsa statornica şi fara elemente negative.

Ei rup veriga slabă din acest lanţ trofic.

Deci cum am spus in natură este un echilibru perfect, nu doar prin acest exemplu…

Asa a început totul

Ma Uit La Mine si nu ma mai recunosc asta insemnand ca nu mai sunt cel care credeam ca am fost.

Ma uit in trecutul meu si nu imi dau seama cui si cu ce am gresit, sau poate ca nu sunt eu de vin poate ca soarta.

Si atunci de ce trebuie sa platesc eu ceea ce altzi nu isi dau seama si nu realizeaza ce se intampla cu ei cand se intampla si de ce ...

Pentru ce trebuie sa imi fac procese de constiintza, Pentru cine trebuie sa traiesc, pentru ce trebuie sa fiu victima sau calaul cuiva?

Fericirea (1)

Idea la 15 ani a ramas neschimbata pana acum.

Daca acel sentiment numit FERICIRE care ti-l poate oferi cineva sau il oferi cuiva fara sa primesti ceva in schimb,doar pentru faptul ca exista iubire,pentru ca numai asa poate exista fericirea ,este gasit tot timpul intamplator,iar daca intamplarea face ca cei doi sa se intrezareasca sis sa se placa inseamna ca exista fericire, indifferent de natura ei.

As vrea sa tremuri langa mine de caldura si eu sa ma topesc langa tine de placere.

As vrea sa ma ma trezesc langa tine strangandu-te in brate,sa simt ca trec dincolo de ce-ar putea fi trecut.

Asi vrea sa te sarut cand te trezesti sa stii ca traiesti.

As vrea sa simti cum tresar la vederea ta.

As vrea sa stii cand mi-e dor de tine,sa-mi trimiti un gand sa stiu ca esti bine.

As vrea sa-ti dau aripi ca tu sa ma inveti sa zbor.

As vrea sa zbor cu tine si sa ma simti aproape

As vrea sa iti pot da ce nimeni nu iti poate lua.

As vrea sa fi a mea ca sa stii ca sunt numai al tau.